FF – Frustarea si Frica

Acum o saptamana, redactia unui mare cotidian mondial a intins un deget vopsit spre varf cu tricolor de Bucuresti. Pentru bucuria interioara merita macar o rasfoire, care poate sa aduca un gust de dulceata (personal ma gandesc la cirese amare,hmmm). Sa nu va plictisesc, iata despre ce e vorba Despre Rai in Romania. Ca un roman adevarat nu scriu doar despre lucruri frumoase. Ispita de a mentiona articolul nu m-a cuprins doar datorita continutului ci si datorita comentariilor. Punctul culminat a fost opinia unui “francez”, el si-a zis Alain si nu stiu cum, cu resedinta de la Paris, care povestea despre abuzurile sexuale ale proxenetilor si tarfelor asupra strainilor, a mizeriei caracterului romanilor si alte bla bla-uri tot batute in piua, mai curand de cate gazetele noastre si nu de un strain aiurea….. m-a incercat dispretul, dar trecand peste asta si scanand frazele, francezul nostru a devenit din constructia frazelor si a exprimarii, un romanas neaos, sa zicem de Balta Alba (sa ma scuze vecinii lui). Efectul a fost revenirea pe pamant, in ratiune, la apropierea imbinarii dintre frustrare si frica de care da dovada respectivul nefericit. Pare foarte comun si sclipitor de clar ca omul, lipsit de har, de dorinta, de idealuri se afla invins si suferind. La toate astea se adauga tristetea adaugarii nesinceritatii. Reactia mea deja a devenit, te iubim asa cum esti romanasule, dar fa un pas, nu te mai frantzuzi pentru ca atingi cu degetul tau cazut si un alt popor. Parizienii, dragutii, ei ce ti-au mai facut, de ce te-ai imbracat ca ei sa dai cu paru?

Colt de carte

Satul de petitii primite de la amici diversi, dar totusi cu ceva timp excendentar, asa… de duminica seara, am raspuns unei cereri de a browsa si semna o petitie. Surpriza, chiar ceva inedit pentru “Micul Paris”. Va las sa apreciati: http://www.ipetitions.com/petition/colt_de_carte/index.html