Pare ciudat sa deschid un subiect care sa aiba ca punct central, orasul irakian Basra. Deja v-ati plictisit, nu? La radio, Basra, la tv, Basra… . Inevitabil, acest loc, a primit o sonoritate asimilata cu cea a bombelor si a luptelor de strada. Cei care ma cunosc ceva mai bine, iar vor ridica semne de intrebare, pentru ca nu obisnuiesc sa deschid televizorul. Da, am auzit si eu de Basra, si chiar foarte des, pentru ca radioul din masina si chiar literatura de astazi nu poate sa omita numele acestui orasel irakian.

Pentru a ma intoarce la titlul acestor randuri: “Cu timpul…” am sa aduc aminte o frantura din insemnarile lui Marco Polo, din anii 1200 despre Basra. Profund impresionat de Iraq, MP, gaseste, pe langa maretul Bagdad, al matasurilor si opulentei, un orasel foarte cochet si in acelasi timp foarte inaintat in cele ale stiintei si artei. Basra de atunci, a lasat celui mai mare calator, imaginea de cel mai frumos si educat loc de la Bizant pana-n Japonia. Marco, contureaza in insemnarile sale imaginea unui colt de mare civilizatie aflat la confluenta Tigrului si Eufratului, loc care a marcat multe sute de ani de istorie si spirit. Ma intorc la titlu pentru ca il pot explica acum. Cu timpul, Basra, a ajuns din portretul facut de Marco Polo, in imaginea de astazi conturata de ceea ce e mai josnic omeneste: curmarea vietii. Aceasta schimbare, nu lasa foarte mult loc la comentarii care ar putea sa fie finalizate in ceva pozitiv, ci doar intr-o rusine, o rusine a omenirii.

Si revenind la titlu si la personajul de care am amintit. “Cu timpul….” si Marco Polo a devenit, dintr-un venetian de frunte, descendent al unei mari familii a dalmatienilor din orasul Sebenico, un individ care acum trebuie sa ne obisnuim sa-i spunem croat, locuitor al oraselului Sibenik. Cu timpul….