You are currently browsing the category archive for the 'Opinii' category.

Intr-un sondaj recent la care au participat 487000 persoane, au fost clasificate 5000 de site-uri foarte populare. Chiar daca numarul vi se pare mare, majoritatea celor care au votat cunosteau cea mai mare parte a lor. Tentatia de a vota a fost argumentata de dorinta de a recomanda si de a impartasi impresiile despre anumite aplicatii si site-uri. Fara sa fie facuta prea mare publicitate, iata ca, aproape jumatate de milion de vizitatori au inteles ca fiecare experienta asimilata trebuie sa fie pusa la indemana a cator mai multi “colegi de internet”, astfel incat ce e bun sa ramana, iar din ce e bun, sa poata fi usor de selectat ce ii este bun fiecaruia. Iata lista: Top 100 aplicatii online.

Citind in liniste o descriere a sistemului digestiv si a modului de functionare, incerc sa prelungesc modelul si sa fac o proiectie a unei ipoteze privind efectul receptie informatiilor prin intermediul televiziunii.  Sa ne gandim ca al nostru sistem de gandire ar fi reprezentat printr-o cutie. Fiecare informatie, pe care o primim, o asimilam cu o bila care este introdusa prin partea superioara a cutiei. Pentru a reactiona sau pentru a lua o decizie e necesar ca bila sa iasa prin partea inferioara a cutiei, dupa ce a parcurs de sus pana jos o anumita traiectorie. Sa ne imaginam acum ca, in cadere, bila intalneste obstacole. Obstacolele le asimilam, in prezenta ipoteza, prin tipuri de informatii primite care s-ar desena ca niste canale de ghidaj. Asadar o anumita emisiune de televiziune ar reprezenta un canal pe care bila trebuie sa-l parcurga in cadere. Sa ne imaginam bila care intra pe sus si intalneste un canal, iar acum atentie…… canalul este scurt in comparatie cu un canal care ar reprezenta o carte sau un tratat serios. Care este efectul? Pentru a parcurge cutia, in loc sa gasim canale mai lungi (carti, manuale, tratate) vom observa multe canale mici(emisiuni, mici jurnale, talkshowuri, seriale), care, de multe ori chiar nu pot fi puse cap la cap. Si acum ce rezultat obtinem? Bila ajunge, in cazul canalelor scurte, mult mai lent si uneori se poate bloca intre canale intrepatrunse. Extrapoland, informatia (stimulul) prelucrata isi gaseste un raspuns mult mai greu, sau uneori poate sa induca indecizie. Am fost cat de cat explicit? Daca da, intuiti unde am vrut sa ajung: la o alta demonstratie a ineficientei timpului pierdut in fata … tv-ului.

Pare ciudat sa deschid un subiect care sa aiba ca punct central, orasul irakian Basra. Deja v-ati plictisit, nu? La radio, Basra, la tv, Basra… . Inevitabil, acest loc, a primit o sonoritate asimilata cu cea a bombelor si a luptelor de strada. Cei care ma cunosc ceva mai bine, iar vor ridica semne de intrebare, pentru ca nu obisnuiesc sa deschid televizorul. Da, am auzit si eu de Basra, si chiar foarte des, pentru ca radioul din masina si chiar literatura de astazi nu poate sa omita numele acestui orasel irakian.

Pentru a ma intoarce la titlul acestor randuri: “Cu timpul…” am sa aduc aminte o frantura din insemnarile lui Marco Polo, din anii 1200 despre Basra. Profund impresionat de Iraq, MP, gaseste, pe langa maretul Bagdad, al matasurilor si opulentei, un orasel foarte cochet si in acelasi timp foarte inaintat in cele ale stiintei si artei. Basra de atunci, a lasat celui mai mare calator, imaginea de cel mai frumos si educat loc de la Bizant pana-n Japonia. Marco, contureaza in insemnarile sale imaginea unui colt de mare civilizatie aflat la confluenta Tigrului si Eufratului, loc care a marcat multe sute de ani de istorie si spirit. Ma intorc la titlu pentru ca il pot explica acum. Cu timpul, Basra, a ajuns din portretul facut de Marco Polo, in imaginea de astazi conturata de ceea ce e mai josnic omeneste: curmarea vietii. Aceasta schimbare, nu lasa foarte mult loc la comentarii care ar putea sa fie finalizate in ceva pozitiv, ci doar intr-o rusine, o rusine a omenirii.

Si revenind la titlu si la personajul de care am amintit. “Cu timpul….” si Marco Polo a devenit, dintr-un venetian de frunte, descendent al unei mari familii a dalmatienilor din orasul Sebenico, un individ care acum trebuie sa ne obisnuim sa-i spunem croat, locuitor al oraselului Sibenik. Cu timpul….

Pe langa conservarea nervilor partenerilor de shopping traditional :) , apar multe alte variante de evitare a consumului inutil de timp. iata si un exemplu:aici

Acum o saptamana, redactia unui mare cotidian mondial a intins un deget vopsit spre varf cu tricolor de Bucuresti. Pentru bucuria interioara merita macar o rasfoire, care poate sa aduca un gust de dulceata (personal ma gandesc la cirese amare,hmmm). Sa nu va plictisesc, iata despre ce e vorba Despre Rai in Romania. Ca un roman adevarat nu scriu doar despre lucruri frumoase. Ispita de a mentiona articolul nu m-a cuprins doar datorita continutului ci si datorita comentariilor. Punctul culminat a fost opinia unui “francez”, el si-a zis Alain si nu stiu cum, cu resedinta de la Paris, care povestea despre abuzurile sexuale ale proxenetilor si tarfelor asupra strainilor, a mizeriei caracterului romanilor si alte bla bla-uri tot batute in piua, mai curand de cate gazetele noastre si nu de un strain aiurea….. m-a incercat dispretul, dar trecand peste asta si scanand frazele, francezul nostru a devenit din constructia frazelor si a exprimarii, un romanas neaos, sa zicem de Balta Alba (sa ma scuze vecinii lui). Efectul a fost revenirea pe pamant, in ratiune, la apropierea imbinarii dintre frustrare si frica de care da dovada respectivul nefericit. Pare foarte comun si sclipitor de clar ca omul, lipsit de har, de dorinta, de idealuri se afla invins si suferind. La toate astea se adauga tristetea adaugarii nesinceritatii. Reactia mea deja a devenit, te iubim asa cum esti romanasule, dar fa un pas, nu te mai frantzuzi pentru ca atingi cu degetul tau cazut si un alt popor. Parizienii, dragutii, ei ce ti-au mai facut, de ce te-ai imbracat ca ei sa dai cu paru?